1. PRIVEGHUL

(Instrumental)


2. ÎNTUNERICUL

Alerg
Încet
Mă pierd
Îmbrățișat de crengi
Ce
Mă sugrumă

Un cantec
Rece
Frunzele
Ce-mi cântă
Mă poartă printre stanci
Mă simt cuprins în salt
Aproape zbor
Uitat de nori, mă risipesc
Printre
Stele
Repede mă sting

Ca o lumină ce cade
Și se ascunde
După pădure
Prin văzduh
Crengi putrede
Ale firavului meu gand
Adiere blândă,toate se frâng
Adevar crunt – intuneric sînt

Învăluit totul, viața apune
Răul lăuntric, vrea tot să sugrume
Sfințindu-mi prezența, nimic nu se-opune
Viața-mi tăciune, spre valuri s-mă-ndrume

Val după val, corupție pură
Totul în juru-mi, doar tace și-ndură
În toată surzenia simț durerea cum urlă
Strigăte-n vid se-năbușe-n ură

Cobor în adâncuri, revendicând tronul
Acel loc uitat, în noapte-necat
În tărâmul în care, orice rază, piere
Eu, întuneric, nimicul sunt totul.


3. BLESTEMUL

Și am fost la capătul lumii
Unde furtunile se adună
Uriași cu capatele ciobite
De timp și de ape
Stau ascunși printre nori
Ne privesc cu dezgust

Pe noi oameni fără fețe
Și scuipă cu mâine
Fulgere și gheață
Foc și cruzime

Pe umerii din piatră
Un corb bătrân
Cu spini în ochi
Îngâna un blestem

Când cerul se va despica
Și luna va juca pe ruine
Chipuri cioplite vor împietri
Și voi vă veți găsi sfârșitul
Un corb bătrân, cu spini în ochi
Îngâna un blestem


4. LUMEA LUI

În lumea mea
Fericiți sunt toți
Putreziti pe dinăuntru

În lumea mea
Săracii cerșesc bogaților
Ce-i răsplătesc cu gloanțe

În lumea mea, eu sunt absent
Mai credeți în mine?
În lumea mea m-am lăsat pradă
Propriilor mei demoni
Peste lumea mea
Se așterne negură
În beznă rece
Rămân singur s-ascult
Un ultim dans grotesc

În lumea mea
Bătrânii își îngroapă copiii
Căutând răzbunare
În lumea mea
Pământu-i bătrân și bolnav
Jefuit și abandonat

În lumea mea, eu sunt absent
Mai credeți în mine?
În lumea mea m-am lăsat pradă
Propriilor mei demoni

Peste lumea mea
Se așterne negură
În beznă rece
Rămân singur s-ascult

Al muritorilor de rând


5. SPURCATUL

Ascultă răcnetele de durere
Ce vin din pădurea cea neagră
Înconjurată de gârlă de păcură
Ce aruncă cu pietre și foc pan’ la cer

Se aud din îndepărtare
Prin liniște și ceată
S-a strecurat spurcatul
E aici, e aici

Fugit din împărăția lui
Hrănit cu mătrăgună
E aici, e aici

Adus de vânt și păcate
Scăpat din sălașul necuraților
Hidos cu chip crestat
Mânca-l-ar spurcatul

Se aud din îndepărtare
Prin liniște și ceată
S-a strecurat spurcatul
E aici, e aici

Fugit din împărăția lui
Hrănit cu mătrăgună
E aici, e aici

I-au bătut cuie în mâini
I-au strivit degetele
I-au tăiat urechile
I-au strivit sufletul

I-au bătut cuie în mâini
I-au strivit.....

Blestematul de om călăre
Pe jumătate de iepure șchiop
Ce aruncă cu pietre și foc
Pan’ la cer.


6. PACATUL

Au crestat în sufletul munților
Drumuri de oase ce duc spre
Pădurile retezate de mânia împăraților
Imperii pavate cu sânge
De mult uscat, arse, uitate, de mult razbunate

Au sfârtecat adâncul inimi naturii
Prin simplă prezența
Au jumulit-o de piele și carne
Ca și când totul li se cuvine

Acum, copacii sunt doar țăruși
Adânc înfipți în sufletele lor
Oameni fără minte
Care se încred în dumnezei
Râuri de sânge, roșu aprins
Perle îmbibate în păcate

Și-au chemat singuri sfârșitul
Oameni fără minte,
Care se încred în dumnezei

Mă pierd, printre cadavre
Privind spre lac

Prea multe ecouri
O lume confuză
Pășesc spre adâncuri
În vidul cel crud
Un vârtej infinit
De suflete asomate
În urmă le laș
Mă întorc în tărâmul uciganilor

Au crestat în sufletul munților
Drumuri de oase ce duc spre
Pădurile retezate de mânia împăraților
Imperii pavate cu sânge
De mult uscat
Arse, uitate, de mult razbunate


7. SFARSITUL

Ați crestat inconștienți
Obrazul
Naturii

Iar în loc de sânge, gustați doar amărăciune
Iar în loc de sânge, gustați doar amărăciune

Sunteți cu toții vinovați
Că sfârșitul se apropie
V-ați mințit că sunteți supremi
V-ați ucis

Să va spun o poveste
Nu există viitor mai bun
Pentru ține
Copiii tăi
Nu există nici speranță

Profeții se zbat în morminte
Au avut dreptate
Și de iad, și de iad
Profetiii
Se zbat în morminte,
Că de iad, o să aveți parte

Va închinați la sfinți
S-aveți parte de progress
Când va zbateți în regres

În ceată și fum
Soarele l-ați îngropat
Oare ce se aude?
Trompetele răsuna
Și corbii se adună
Cerul se despică
Când moartea
În desagă
Va adună


8. DEUZNODAMANTUL

Mi-am săpat
Cu mâini de nisip
În ciment
Prăpastia
Am tras pe furiș
Cu ochii
La propria mea
Moarte

O lumina oarbă
Îmi ascunde umbrele
Mi-au scos ochii
Și-au făcut soarele
Tăiat în bucăți

Tăiat în bucăți
M-au aruncat pe cer
Și-au făcut stelele

În veșnicia mea
Îmi privesc trecutul
Am văzut
Uriașii de la capătul lumii
Și oameniii fără fețe
Cum au crestat
Obrazul naturii
Am mers pe drumurile de oase
Ce duc spre
Pădurile retezate
Și am ascultat răcnetele de durere
Ale hidosului
Cu chip cioplit