2. MUNTELE INGHETAT

Noi suntem ca tine,
Iar nouă ni te-ai alăturat
Pe veșnicul drum,
Ce duce spre muntele înghețat.

Târând înainte
Un corp suferind zbuciumat
De friguri cumplite
Ale vechiului munte-nghețat.

Văd umbre îngrozite,
Ce iarna in gheare a-nhățat,
Eternul spectacol
Al morții ce ea a mascat.

Zac morții cu sute,
Cu toții spre el au plecat,
Cu gânduri mărețe,
Dar care zăpad-a curmat.

Viziuni ale umbrelor văd
Cum luna pe ei a ghidat
Pe vechea cărare uitată
A vechiului munte-nghețat.

Putere divină promite
Doar celui ce va fi urcat
Pe porțiile vechi și umbrite
Ale vechiului munte-nghețat.

Tot luna mă cheama
Cu urletul ei neîncetat.
Și merg înainte
Cu-al meu corp acum
Ruinat.

Porți mari și umbrite
Se deschid înaintea mea,
Iar luna îmi șoptește
Să intru pentru a-l vedea.

Puternice gheare din gheață și umbră
Mă strâng și ridică treptat,
Îmi sfâșie corpul și viața,
Iar sufletul mi-e consumat.

Al umbrelor spectru eu sunt,
Ca cei mulți dinaintea mea.
Iar luna încontinuu ne cheamă,
Suflete spre a consuma.

Iar luna ne cheamă,
Noi suflete, neîncetat.
Vom crește, vom rupe
Aceste lanțuri și munte de ‘n-dat.