1. GRADINA

Încet, în grădina-mi fertilă,
Se strecoară un fir de uscăciune.
O moarte lentă, dar sigură, a rațiunii,
Mascată de iluzia schimbării.

Tu, umbră, coboară încet,
Adoarme gândirea complet
Ascunde realul concret,
Să nu-l mai văd, să nu-l aud!

Ne ucidem între noi pentru
O-mbucătură de hrană și vin,
Când am putea să ne purificăm
Prin cunoaștere și cercetare.

Tu, umbră, coboară încet,
Adoarme gândirea complet
Ascunde realul concret,
Să nu-l mai văd, să nu-l aud!

Umbră, ce aduci lumină,
Acoperă mintea-mi
Cu raze reci și goale
Să uit, să nu mai văd
Cum lumea dinprejuru-mi
Se năruie,
Cum sămânța putredă germinează
În fiecare din noi!