Liste par genre
Voievozii Voda al sangelui nostru, Voda al inimii, al gandului bun si-ntelept, Voda-al dreptatii, al neprihanirii, al neinfricarii te arata! Bravi voievozi va iviti si pre noi ne-mpliniti! Voda al muntilor de taina, Voda al cerului si voda al apelor vii, Voda-al rabdarii, al impaciuirii a toata suflarea te arata! Bravi voievozi va iviti si pre noi ne-mpliniti! "Daca insa vedeti ca prin blandetea voastra nu puteti sa izbutiti sa imblanziti pe domnul celor care va vor fi vrajmasi, iar voi cinstea voastra sa nu le-o dati lor, ci in numele Domnului sa iesiti vitejeste impotriva lui, pentru ca ei au inceput. Iar tu cu trupul tau si cu oamenii tai sa pornesti drept, fata la fata, fara nici o teama impotriva dusmanilor tai, oricat de multi ar fi. Deasemenea osteanul cumplit si viteaz nu se inspaimanta de multimea oamenilor, pentru ca omului bun toti oamenii ii vin in ajutor, iar omului fricos toti oamenii ii sunt impotriva, chiar si de ai lui este gonit si ocarat." Din "Invataturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau, Teodosie" Basarabii Fiilor, azi Eu vă adun ca frați Pre cei ce-n vremi rămâne-veți bărbați, Iar către voi mă plec supus, Părinți ai mei de sus. Fără nici un gând necurat, Fără nici un gând amar, Fără de teamă azi Cerurile se pleacă, Se deschid în munți. Astăzi vulturii ne-or purta peste văi, Ne-om înfățișa, Unde străbunii mii ce ne-așteaptă călări Ne-or binecuvânta. Fiilor, azi Lupii vă vor urma, Din neam în neam Vă veți înfățișa, Iar când veți fi duh eu voi sta supus, Părinți ai mei de sus. Fără nici un gând necurat, Fără nici un gând amar, Fără de teamă azi Cerurile se pleacă, Se deschid în munți. Astăzi vulturii ne-or purta peste văi, Ne-om înfățișa Unde străbunii mii ce ne-așteaptă călări Ne-or binecuvânta. Sorbul Apelor Fiecare om, drumar sau domn fara loc Fiecare zi, preabuna zi sau far`noroc Fiecare ceas, ferice ceas sau de nacaz Sorbul apelor il face dor Orisice barbat, la trup curat, nevinovat Un caus de apa bea, calare, la varsat Din raul ce-aduce nouri ce pe toate Le va fi uitat Fiecare stea pribeag ea nu ma lasa Fiecare ceas - drumul bunului ramas Fiecare zi ce trece ma apasa Fara nici un cuvant pasim spre un alt pamant Pasim spre un alt pamant... Razboieni Foc Ard depărtările, Mistuie zările, Se-aținte-a prăpăd. Amarului jarului Din inima craiului, Dor, jale rod. Salbe de nori să-i ajungă departea Și munții de piatră să-l nască iar. Zânele lumii să-l zboare genunii Și zorile toate să-i fie surate. Grea Pizma nălucilor Pe ceata voinicilor Ce zboară călări. Zăbava sfârșitu-sa, Alean innegritu-sa În șapte zări. Salbe de nori să-i ajungă departea Și munții de piatră să-l nască iar. Zânele lumii să-l zboare genunii Și zorile toate să-i fie surate. Inimă de n-ai da ghes Să-l răpună, De ne-ai strânge iar pe toți, Împreună, Să ne ivească-n fală iar, Dar amară e noaptea sa, Fără nici măcar o stea Să-l îndrume. Dar ne-om întoarce iar în zorile de rai, Ne vor petrece codrii aspri cu alai, Fără umbră de răgaz peste ape i-om purta, Cu toți șoimii îi vom pierde, După viață i-om afla Măre Zboară Măria Sa, Roibului pinteni da, Jar scăpăta. Zboară S-adune bărbații frați De viață însetați, De cer legați. Salbe de nori să-i ajungă departea Și munții de piatră să-l nască iar. Zânele lumii să-l zboare genunii Și zorile toate să-i fie surate. Maria Doamna - Raresoaia Sapte lumi de-ai cauta In nici una n-ai afla,nu... Sapte lumi si sapte stele Ochi ca ai ei nu sunt prin ele, nu... Maria mea, Luminoasa ca o stea. N-are gandul a cata Minunata cum e ea. Sa te-ajunga ruga mea, Sa-ti inalte inima, Al tau pantec cu-al sau rod Sa iveasca-un voievod... Codrii pleaca frunza deasa Caci le e imparateasa ea. Muntii straja o coboara Cand ea trece la izvoara, da... Maria mea, Luminoasa ca o stea. N-are gandul a cata Minunata cum e ea. Sa te-ajunga ruga mea, Sa-ti inalte inima, Al tau pantec cu-al sau rod Sa iveasca-un voievod... Morgana Nu este om să o afle, Nu-i muritor a o căta prin veac. La vărat, la vegerat pașește Pământul rourat. Arareori, Dintr-o dată se arată. Arareori, Cu tristețea ei de fată-n dor. Arareori, Lupii îi deschid cărăruia-n zori. Arareori, Zboară mereuț pe drum de flori. De te cheamă ea Haida nu mai sta. De-ți spune să vii, Nu mai zăbovi. Unde om nu a pătruns vreodată ea te-așteaptă, Ea prin foc te va renaște-n haină fermecată. De din munți te cheamă ea Hai da vino nu mai sta. De iți spune ca să vii Hai da nu mai zăbovi. Unde om nu a pătruns vreodată ea te-așteaptă, haide, ea te-așteaptă. Ea prin foc te va renaște-n haină fermecată, haină fermecată. Arareori, Dintr-o dată se arată. Arareori, Cu tristețea ei de fată-n dor. Arareori, Lupii îi deschid cărăruia-n zori. Arareori, Zboară mereuț pe drum de flori. Zalmoxe Cu straiul cel mai mândru îmbracat Din nouă zări voinici s-au adunat, Înveșmântați, ca mândri frați de dor, În apa norilor scăldați, Veșmânt de flori Să-i pună-n zori, Veșmânt curat Că-i împărat. Veșmânt de flori Să-i pună-n zori Și brâul lat Că-i împărat. Voievozi cu schiptru fermecat În apa vie drumul și-au aflat, Înveșmântați, Genunchiul au plecat, Pe drumul norilor purtați. Veșmânt de flori Să-i pună-n zori, Veșmânt curat Că-i împărat. Veșmânt de flori Să-i pună-n zori Și brâul lat Că-i împărat. Zboară zăgane că tu oi zgodi Cea vatră cu șapte peceți ferecată, Unde toți voievozii luminii-au zidit Ca în lume mândria rămâie curată Rovine Peste țară, din nou se lăsa noapte grea, Fiara cruntă a lumii, fulgerând se-nturna, Se-adunau peste zări plinitori de mărire, Ca o mie de nori ne călcau în neștire. Trebuia să pierim, să ne sfâșie noaptea, să ne piardă pe toți, să ne smulgă departea, Însă neîngenunchiați, neclintiți în urgie am rămas, și-ntre noi Mircea Vodă veghea. Se-mpietrea printre noi moartea-n chip de săgeată, Prefăcută în sabii din toți se-nfrupta. Se-adâncea-ncrâncenarea, căci pieream spre-a rămâne Fii ai plaiului nostru străbun și stăpân. Trebuia să pierim, să ne sfâșie noaptea, să ne piardă pe toți, să ne smulgă departea, Însă neîngenunchiați, neclintiți în urgie am rămas și-ntre noi Mircea Vodă veghea. Am învins acea zi, am răpus acea fiară, Iar pustiul lăsat l-am umplut cu iertări. Ne-am făcut frați de cruce pentru a mia oara Cu pământul din care pe veci ne-om trupa. Trebuia să pierim, să ne sfâșie noaptea, să ne piardă pe toți, să ne smulgă departea, Însă neîngenunchiați, neclintiți în urgie am rămas și-ntre noi Mircea Vodă veghea. De-o fi să pierim, să ne piardă noaptea, să ne-nfrângă pe toți, Să ne smulgă timpul, zori să ne petreacă, să ne facem nori, Amară e soarta, grea e povara celor ce ne-au călcat. Mii de ani pământul îi va rătăci, îi va-ndepărta. De va fi să pierim, să ne sfâșie noaptea, să ne piardă pe toți, să ne smulgă departea Ne-om preface-n cărări să vă amăgim pasul, Vom renaște-n păduri, să vă-ngrozim popasul, Preschimba-ne-om în glod și în munți și în iarbă, În întinderi de duh ce-or începe să fiarbă, Tot tarâmul vom fi și străini veți petrece, Căci în orice gând rău Vă veți zdrobi.  paroles ajoutées par DarKn3ss - Modifier ces paroles |  |
||||||||||||||||||||||||||
| Spirit of Metal Webzine © 2003-2009 | metal beat. | Contact - Plan du site - Liens |